Coltzu' meu

valori

noreply@blogger.com (Marcel) — Sat, 26 Jul 2008 01:19:00 +0000

dacă cauţi ceva care sa te motiveze cred că e destul să fii atent la ce se intamplă în jurul tău...
Astăzi a murit un profesor universitar, suferise de cancer pancreatic. După ce a fost diagnosticat a susţinut cateva conferinţe extraordinare care sunt accesibile on-line, caută "Randy Pausch"

despre fericire

noreply@blogger.com (Marcel) — Sat, 19 Apr 2008 13:35:00 +0000

ted

noreply@blogger.com (Marcel) — Sun, 13 Apr 2008 11:33:00 +0000

despre samariteni

link

noreply@blogger.com (Marcel) — Tue, 08 Apr 2008 21:41:00 +0000

momentan imbogatesc lista de link-uri, so have fun ...

astenic

noreply@blogger.com (Marcel) — Fri, 28 Mar 2008 00:48:00 +0000

m-am plictisit de lectii si invataturi,
momentan ma lupt cu rutina...
devorez alte blog-uri

die deutsche art. lektion 1

noreply@blogger.com (Marcel) — Tue, 18 Dec 2007 17:29:00 +0000

ruhe bewahren (= pastreaza-ti calmul)

nu conteaza cat e de imputita treaba sau complicata problema trebuie sa imi pastrez calmul. Daca nervii nu rezista fac pauza, ma calmez si o iau de la capat... asta fac nemtii; eu am sange latin deci mai am de exersat.

In spiritul sarbatorilor care bat la usa si dupa cum spunea cineva sa gandesc pozitiv, dar trebuie sa nu uit cine mi-a dat aceasta sansa.

...

"Acum ori niciodată decide-ti a ta soartă,
Pe care s-o respecte si noii tai carmaci."

the german way

noreply@blogger.com (Marcel) — Mon, 17 Dec 2007 19:30:00 +0000

e ca si cum ai incerca sa ii explici unui elefant ca poate sa zboare, doar ca a existat dumbo care chiar a reusit ... sincer cred ca eu sunt un roman "defect" care traieste si intelege.

Si nu stiu cum se face ca pe masura ce ma obisnuiesc cu acest fel de a fi o iau in basca de la mama tara ... pai sa nu ii intorci spatele?

La urma urmei ce ma leaga de o asa mama? una care isi lasa copii sa se batjocoreasca reciproc. Un fir de paianjen foarte subtire; nu vreau sa il rup de dragul celor care sunt de cealalta parte ... ca in mine nu mai e pic de patriotism.

Acum am inteles ce a fost in '89, cel putin la nivel personal: au murit niste oameni ca eu azi sa am sansa sa experimetez pe viu un sistem care functioneaza, pentru asta sunt dator sa ma rog ...

"Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte;
in care te adancesc ai tarii mari bastani."

fortsetzung folgt...

mathaeser

noreply@blogger.com (Marcel) — Wed, 22 Aug 2007 14:51:00 +0000

e un fel de holywood multiplex în versiunea germană, aici am văzut reign over me cu adam sandler, primul rol dramatic în care eu îl văd ...

ensemble, c'est tout

noreply@blogger.com (Marcel) — Mon, 20 Aug 2007 13:26:00 +0000

un film independent cu Andrey Tautou ... are mesaj, are replici simpatice, un film care merită văzut; actorul din rolul principal seamănă cu Shean Penn.

lacrimi ....

noreply@blogger.com (Marcel) — Tue, 14 Aug 2007 12:45:00 +0000

am pâns ... nici nu pot spune de ce, pot spune doar care a fost eveimentul care a determinat acestă reacţie: o femeie s-a sinucis aruncându-se de la etaj în blocul de vis-a-vis şi colegul meu de apartament a văzut scena.
Colegul mi-a povestit întamplarea în oraş seara şi cand am ajuns cu bicicleta înapoi acasa, în curtea interioară, am văzut lumânarea aprinsă lângă locul unde căzuse pur şi pur şi simplu mi-au dat lacrimile ... am mers la barul din colţ şi am baut un glenfidish să dorm liniştit.

München ca şi Bucureşti e un oraş mare cu oameni care uneori se simt singuri şi părasiţi ...

Îmi pare sincer rău că nu pot să înţeleg gestul, dar accept liberul arbitrul. Ce mi se pare mai trist e că gesturi de felul ăsta pot marca un martor care întâmpltor vede scena ....

[pentru prieteni: staţi liniştiţi, sunt ok; trăiesc într-un oraş mare în care uneori involuntar ai experinţe dintre cele mai neobişnuite ... colegul meu cred că suferă, eu îmi tratez nedumerirea scriind]

leopold kino

noreply@blogger.com (Marcel) — Tue, 31 Jul 2007 09:31:00 +0000

aseară am fost la film death proof ... mi-am luat bilet cu o oră înainte şi femeia de la casă mi-a zis că nu mai are loc decât pe rândul 5, eu am zis ok şi m'am gândit că o sa îmi rup gâtul ... cand colo era o sală foarte mică şi locul meu era central.

cu trenul ...

noreply@blogger.com (Marcel) — Tue, 17 Jul 2007 12:25:00 +0000

Mă dau cu trenul spre Zürich, pot spune că după o saptamană de trăit în München totul e nou, cea mai placută experienţă e atitudinea deschisă a colegului meu de apartament, un neamţ foarte tolerant.

Sâmbătă am fost în Alpi, la Mittelwand, în apropiere de Garmisch Partenkirchen, o zonă superbă, am mers pe jos cam o oră până la primul lac de munte din zonă, cam aglomerat pentru gustul colegului aşa ca ne-am oprit doar la un Gasthaus să mâncăm ceva, mie îmi era foame. Am continuat plimbarea, pe drumul însorit, bronzul de munte e sănătos, si am ajuns la al doilea lac. Era soare, si un peisaj de poveste, un fel de „Lord of the Rings landscape”, foarte puţini oameni şi o apă cristalină ... dacă ar fi să continuu ar fi un fel de neverending story.

Seara am fost invitati la cină, nimic spactaculos doar o porţie sănătoasă de germană, asta e ce gust cel mai mult in ultimele zile, germană pe paine, germană cu bere ...

Duminica m-am trezit la 7 a.m. mersesem la culcare foarte devreme aşa că am ajuns sa mă uit la televizor dimineaţa, după o oră de zapping m-am plicitsit şi m-am mutat în bucatarie la calculator ...

Prima tură cu bicicleta în München, m-am dus să cumpăr bilet pentru luni, adică azi; e super să mergi cu bicicleta, da trebe să ai grijă, ca doar nu ai vre-un scut invizibil, da oricum traficul e aşa gândit sa ai loc si tu, biciclistul. Chestia interesantă e că şi cu bicicleta e trafic intens, aşa că trebuie să fii de două ori mai atent.

Dupamasa am mers la un Baggersee (= lac artifical situat intr-o zonă industrială aşa ca să se folosească spaţiul şi să mai înveselească zona cu vegetatie). Apa e mai caldă da’ peisajul e cu totul altul, sincer mie îmi aduce aminte de platformele industriale românesti .... paote îi vine cuiva ideea de a nu mai duce la fier vechi colosii aia metalice, sau sa ii ducă da’ pe terenul ala să mai facă ceva şi pentru destinderea „furnicilor muncitoare ale capitalismului iliescianist”. De data asta chiar am înnotat un pic şi am capatat o tentativă de bronz, mai trebuie să stau la soare 2 – 3 zile şi gata, ca altfel pielea mea de nordic născut in sud-estul europei o să se răzvrătească.

Aseară am ajuns într-un Biergarten, o berărie clasic muncheneza, deşi am avut tentativa să mâncăm cea mai buna pizza italină din oraş, era închis şi singura explicaţie, de altfel glumeaţa a colegilor de plimbare a fost, citez „asta e München”. După cum spuneam la berărie ce poti să consumi decât bere, bere bună; eu sunt acum în plin proces de a-mi rafina gustul în ale berii, sincer nu cred că o să ajung foarte departe ... scoala de savurat vin a bunicului e mult prea veche ca să trec acum pe bere ... Deci am baut bere şi am mancat Sültze, a doua tentativă care după parerea expertă a colegilor de agapă nu e exact ceea ce trebuia să fie, a treia încercare va fi să mi-o cumpăr de la măcelarul din colţ.

M-am trezit cu capul cam greu aş zice da’ după ce m-am spălat pe dinţi am ajuns în parametrii normali de funcţionare ... acum sunt în tren şi sunt în faza observatorului curios.

Amîn drepta mea un bunic simpatic care moţăie fericit, am aflat aşa din zbor, când vorbea cu bunica care stă în faţa lui că merge la Zurich să se plimbe pe munte un pic, super, parca am un deja-vu după ce l-am întalnit pe bunicul de la Timişu de Jos. Singurul meu scop clar definit pe termen lung e să ajung la o vârstă onorabilă şi să pot umbla pe munte în voie ... scopul ăsta e de fapt unul de zi cu zi, că degeaba ajung la vârsta onorabilă dacă nu m-ai pot să îmi port picioarele ... aşa că foarte „goal oriented” trebuei să-mi urmăresc ţelul, pe cât de lumesc pe atât de sănătos.

Lângă mine, adică celelalte trei locuri sunt ocupate de o familie de francezi: mama, tata şi o frantuzoaica tinerică, probabil 11 ani; aproximare foarte largă da’ sunt pe aproape că are brackets. Are niste ochi căprui care mă duc cu gândul la fraţii Grimm cu povestea lor, mai bine si-o alegeu ca model pentru Albă-ca-Zăpada. Partea frumoasă e că mama, care o fi având 40 de ani joacă cu fiica Sudoku ... asta numesc eu familie care îşi educă copilul ... priveşte şi invata imi zice Gimmy.

M-am plictisit ... ar fi momentul să îmi mănânc sandwich-ul cumpărat de la o bavareză zambăreaţă, cu toate că era ora 6:30 a.m. ... m-am luat cu gândurile astea şugubete şi nici nu am privit pe fereastră.

Între timp am aflat că franţuzoiaca draguţă se cheama Natalie; ochii căprui sunt sigur de la maică-sa; mama are aceeaşi sclipire în ochi. Când familia franceză s-a dat jos din tren la St. Galen m-au salutat de rămas bun şi nu m-am putut abtine şi le-am raspuns în franceză … e timpul să stăpânesc partea de „speaking” francezei.

Am ajuns la timp in Zürich Altstetten dar am luat-o pe jos în direcţia opusă. În cele din urmă, tot întrebând am dat peste un neamţ care lucrează la UBS şi are biroul exact langă IBM Schweitz; despre impresia IBM în alt episod.

La dus şi la întors am schimbat in Winterthur, un oraş draguţ, aici am găsit un restaurant italian si am mancat „paste con pesto alla genovesse” şi am schimbat bani la poşta ... Elveţia nu suportă termeni de comparaţie aşa că mă abţin.

M-am învaţat minte şi am mers la supermarket să îmi cumpăr apă şi cum mai aveam câţiva franci care trebuia să îi cheltui am cumpărat patru doze diferite de bere elveţiană, o sa o probez acasă cu colegul de apartament.

La întors nu mai e aşa multă lume în tren, pot să stau comod, să scriu şi să trag cu urechea la cuplul „de peste culuoar”.

Acum e 22:45, trebuia să fi ajuns în München dar elveţienii au avut probleme cu locomotiva, avem 17 minute întârziere, si nemţii şi-ai cerut scuze de vre’o trei ori ... sunt doar plictisit, mi-e foame ...

la capitale

noreply@blogger.com (Marcel) — Wed, 07 Jun 2006 09:17:00 +0000

eu: nu cauta tipare
friend: ***
eu: ca o sa cazi in ele

asta fac sa ma relaxez in timp ce caut chirie in micul Paris ... al secolului XXI ... sa fiu singurul?

pe val

noreply@blogger.com (Marcel) — Fri, 28 Apr 2006 11:07:00 +0000

Iata ca inevitabilul s-a produs, din nou on-line prada culturii virtuale a secolului XXI.
Imi aduc aminte de Dante si ce a scris desupra intrarii in infern: "Abandon every hope all who enter here" ...