am pâns ... nici nu pot spune de ce, pot spune doar care a fost eveimentul care a determinat acestă reacţie: o femeie s-a sinucis aruncându-se de la etaj în blocul de vis-a-vis şi colegul meu de apartament a văzut scena.
Colegul mi-a povestit întamplarea în oraş seara şi cand am ajuns cu bicicleta înapoi acasa, în curtea interioară, am văzut lumânarea aprinsă lângă locul unde căzuse pur şi pur şi simplu mi-au dat lacrimile ... am mers la barul din colţ şi am baut un glenfidish să dorm liniştit.
München ca şi Bucureşti e un oraş mare cu oameni care uneori se simt singuri şi părasiţi ...
Îmi pare sincer rău că nu pot să înţeleg gestul, dar accept liberul arbitrul. Ce mi se pare mai trist e că gesturi de felul ăsta pot marca un martor care întâmpltor vede scena ....
[pentru prieteni: staţi liniştiţi, sunt ok; trăiesc într-un oraş mare în care uneori involuntar ai experinţe dintre cele mai neobişnuite ... colegul meu cred că suferă, eu îmi tratez nedumerirea scriind]
marţi, august 14, 2007
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
eu am fost aproape de o astfel de scena cand eram in camin, era vorba de un baiat de prin p16 cred (caminul automaticii). si cred ca era vorba despre o fata, desi nu sunt sigura...
dar povesti din'astea sunt mai multe, imi mai spunea roxana. eu nu inteleg gestul. sau poate ca nu sunt capabila de trairi atat de intense?
Trimiteţi un comentariu